"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
Prin ochii lui
Prin ochii lui

Prin ochii lui

Tot aşteaptă de ceva vreme să înţeleagă ce i-a fost dat să trăiască în ultimii ani şi de ce a tot pierdut în repetate rânduri, pentru câte nopţi de acum înainte va trebui să-şi reprime dorinţa de a goni spre ea şi lângă cine se va trezi mâine, doar pentru a avea de unde pleca. Îşi va aprinde o ţigară şi se va pierde în mulţime, rătăcind la volanul maşinii lui pe străzi care nu duc nicăieri. Nici nu vrea să-şi imagineze că tot ce şi-a dorit mai mult şi tot ce-a iubit mai frumos a fost doar treaptă dureros de abruptă, spre nivele pe care nu le-a atins încă. Clişeele tuturor îl plictisesc şi îl enervează până la 180 km/h, acolo unde luminile oraşului se văd atât de departe, de parcă s-ar mai fi născut un cer pentru el, în urma lui. Apoi se opreşte o clipă în negura nopţii, undeva în mijlocul propriului univers, pentru a respira. Şi aproape că îl doare aerul pe care îl respiră. A tot alergat în gând după imagini fericite cu ei, până ce a obosit.

Dacă va şti să-i privească mai puţin superficial decât o face de la o vreme, în ochii altora va găsi poveşti la fel de camilpetresciene ca şi a lui. E plină lumea de ‘alegeri greşite care te aduc, în cele din urmă, în locul potrivit’. Doar că noi suntem cei care nu ştim să mai avem răbdare cu noi.Cu timpul.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.