"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
Doar praf (în urma ta)
Doar praf (în urma ta)

Doar praf (în urma ta)

Atât rămâne în urmă. O tonă de praf și ani de amintiri pe care nu le va ști nimeni în afară de noi, dar noi mergem înainte să adunăm altele, cu soarele intrând în alt fel, pe alte geamuri, în alte birouri. Oricât ai încerca să imortalizezi într-o fotografie tot ce până mai ieri făcea parte din normalitatea zilei de lucru, atmosfera se evaporă încet, cu fiecare cutie pe care lipeşti o adresă nouă. Maşinile se mişcă încontinuu de dimineaţa până seara, ducând cu ele jumătate din viaţa noastră. Pentru serile petrecute până târziu la birou… aş putea spune că jumătate e deja un termen depăşit de vreme.

Se zice că mutările au acel miros de sărbătoare, asociat cu noi începuturi, atunci când mergi în locuri curate, proaspăt vopsite și pe care le vei putea decora așa cum visezi de la prima ediție Elle Decoration încoace. Adevărul e că miroase a sărbătoare destul de târziu, după ce ai închis toate uşile, una câte una şi ai trecut de colţul străzii, acolo unde nu se mai vede nimic în spatele tău, decât înainte. Abia atunci îţi resetezi toate reperele şi îţi promiţi să nu te mai uiţi niciodată în urmă. Nici după locuri, nici după străzi, nici după oameni…deşi tu ştii că vei merge întotdeana suficient de încet cât să le dai timp să te prindă din urmă, dacă vor vrea.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.