"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
Oamenii din spatele ecranului
Oamenii din spatele ecranului

Oamenii din spatele ecranului

Am avut de gând ieri să povestesc despre o experienţă frumoasă legată de social media dar informaţiile erau prea recente, bucuria prea mare şi cuvintele pe niciunde. Când cobori de pe platforme virtuale în lumea off-line-ului, când te întâlneşti faţă în faţă cu oamenii care erau până mai ieri doar un profil, un nume şi o poză, detaliile jocului se schimbă. Cuvintele capătă alt sens, răspunsurile primesc alte întrebări, receptivitatea creşte, reticenţa scade iar experienţa schimbă verdictele ce se voiau a fi categorice. Uneori, ceea ce spunem are impact mai mare în prezenţa noastră, decât în lipsa fizică a unui subiect care să respire şi să te privească în ochi atunci când face afirmaţii. Poate intimidăm , poate suntem convingători sau poate din respect sau ruşine, oamenii acceptă o provocare, fac o alegere sau acţionează într-o direcţie, alta decât de obicei.

Nu deţinem adevaruri absolute ci păreri născute din experienţe personale. Şi n-ar trebui să ne fie teama că ne vom razgandi, odata ce vom asculta şi adevarurile văzute prin ochii altora. M-aş bucura daca n-am mai vedea schimbarea unei opinii personale ca pe o infrangere, ci ca pe un câştig. Când încerci să convingi pe cineva că o platformă on-line – creată special pentru a ajuta într-un domeniu business în care se cere interacţionare rapidă, eficientă şi de întindere multinaţională – e utilă, ai nevoie de argumente solide care să combată ideea că astfel de reţele virtuale sunt pentru divertisment şi atât. Am constatat cu uimire că social media se traduce prea uşor prin Facebook. Are o etichetă dureros de limitată, având în vedere tot ce se întâmplă azi în on-line.

12277_426958164037689_1013224806_n

Întrebările retorice sau afirmaţiile pe care le-am auzit de la primele orele ale dimineţii au avut darul de a mă descuraja. Mi-au demonstrat că suntem setaţi pe negări şi avem o teamă nefondată faţă de tot ceea ce e nou şi ne-ar putea revoluţiona câtuşi de puţin ritmul de muncă şi felul de aborda problemele de zi cu zi. (e.g. “Eu prefer să sun oamenii decât să le scriu într-o reţea, mi se pare mai eficient”. Dacă ştii pe cine să suni, şi mie. Dacă sunt vreo 20 cărora trebuie să le transmiţi informaţii şi de la care ai nevoie de feedback individual, problema capătă alte dimensiuni. )Aş vrea să povestesc mai multe despre ideea acestei platforme de comunicare dar, fiind în interesul unei singure companii, nu cred că ajută prea mult informaţia şi dacă nu vă pot arăta, degeaba vând gratis idei 🙂 Ceea ce am vrut să subliniez e că până nu ne-am hotărât să facem un eveniment pe tema asta şi am chemat oamenii să ne cunoască, să ne asculte, să ne întrebe…conceptul de pierdere de timp era pe buzele tuturor. Câteodată, în ‘lumina reflectoarelor’ şi în mijlocul oamenilor, ideile nu mai par atât de ridicole dacă-ţi faci timp să le asculţi până la capăt.

Chiar nu cred ca social media poate exista fara comunicare off-line, acolo unde ne privim in ochi si ne ascultam cu mai puţină reticenţă cuvintele, experientele şi verdictele. Ceea ce incepe in mediul virtual se poate continua oricând afară, la soare, prin viu grai şi cafele cu arome adevarate. Nu contează de la ce capăt incepi, ci unde ajungi.

One comment

  1. Cred ca peste cativa ani, se va lucra numai prin platforme de genul acesta. De multe ori ca sa imi inteleg limitele, ma imaginez in ipostaza bunicilor sau parintilor mei in diferite situatii. Cum ar fi mama, care a trecut de la calcule pe hartie, la calculator cu cartele / benzi, prin anii 80. Pe atunci calculatoarele erau o chestie noua, “pt automatisti” si lumea nu avea incredere in ele. “Tot creionul si hartia este baza”, zicea un mos contabil pe care mi-l amintesc foarte bine. Eu am copilarit cu notiunea de calculator intiparita deja in minte, si mi s-a parut firesc sa fac aproape totul pe calculator, inclusiv sa desenez. Tatal meu privea sceptic si neputincios la calculatorul care il batea constant la sah.
    Acum, precum tata-meu, privesc la fel de sceptic si neputincios cum facebook acapareaza tot mai mult din ce ar trebui sa fie socializare, iar in mediul business, am neincrederea contabilului de moda veche fata de platforma on-line business, pentru ca aceste trepte si limitari sunt firesti – ele tin de mentalitati,de rutina, de idei fixe. Totusi, ne vom adapta si peste cativa ani vor fi ceva firesc, iar tu vei avea o amintire frumoasa.

Leave a Reply to GheorgheCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.