"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
Suflet pierdut prin așternut
Suflet pierdut prin așternut

Suflet pierdut prin așternut

Pe sub cămașa albă, inima îi bătea atât de tare că-i era teamă sa nu i-o vadă cineva…

I s-a intamplat când a pășit prima dată în fața unei mulțimi și s-a făcut liniște.
I s-a întâmplat când ea i-a furat un sărut și i-a schimbat viața…cel puțin pentru niște ani.
I s-a întâmplat când s-a plimbat pe autostradă cu motorul și a închis pentru o clipă ochii, să simtă.
I s-a întâmplat când într-o dimineață a găsit scris pe oglindă cu ruj roșu: totul e așa cum ar trebui să fie.


Și i se mai întâmplă și azi, uneori. Chiar dacă nu recunoaște că indiferent cât de bine te simți în compania unora, nu toți au darul de a crea momente speciale. Pentru că liniștea și afecțiunea necondiționată nu vor fi niciodată suficiente pentru suflete ca al lui, care trăiesc momente nu eternități, deși nu pare așa.

Dacă-l întrebi nici nu știe ce-și dorește de fapt, ca să poată emite pretenții de la alții.

Pentru că anii se grăbesc și nu ne-ajunge timpul să-i prindem din urmă, o să mai treacă o vreme până ce se va opri din căutarea acelei bătăi de inimă.

4 Comments

  1. Impletesc in mintea mea 2 persoane si doua sentimente oarecum complementare, datorita textului tau. Una apare in imaginea motorului de pe autostrada, iar cealalta in foamea de momente, in locul eternitatii. Am trait, la randul meu, momente, datorita amandurora. La unul dintre ei inca ma mai raportez cand ma gandesc la intensitati maxime. La celalalt… inca nu stiu cum sa ma raportez. Dar trairile create de cuvintele tale sunt extraordinare si iti multumesc pentru asta.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.