Şi uite că mâine se sfârşeşte cea mai aglomerată şi agitată lună a mea, pe plan senzorial şi afectiv, cel puţin de când a început anul ăsta care se vrea extraordinar. Şi trebuie să recunosc că este una din cele mai frumoase luni calendaristice, de ceva ani încoace. Sau dintotdeauna…n-aş mai ştii să spun.
E aprilie încă. E cu soare, e cu bronz în obraji, e cu plimbări, e cu prieteni, e cu dans, cu râs, cu liliac mov în parc, cu stropi mărunţi de ploaie la 5 dimineaţa, e cu emoţii vechi şi noi, e cu planuri, e cu reinventări sau întoarceri către un sine mai vechi.
E aprilie încă şi a trecut un an.