Pe sub cămașa albă, inima îi bătea atât de tare că-i era teamă sa nu i-o vadă cineva…
I s-a intamplat când a pășit prima dată în fața unei mulțimi și s-a făcut liniște.
I s-a întâmplat când ea i-a furat un sărut și i-a schimbat viața…cel puțin pentru niște ani.
I s-a întâmplat când s-a plimbat pe autostradă cu motorul și a închis pentru o clipă ochii, să simtă.
I s-a întâmplat când într-o dimineață a găsit scris pe oglindă cu ruj roșu: totul e așa cum ar trebui să fie.
Și i se mai întâmplă și azi, uneori. Chiar dacă nu recunoaște că indiferent cât de bine te simți în compania unora, nu toți au darul de a crea momente speciale. Pentru că liniștea și afecțiunea necondiționată nu vor fi niciodată suficiente pentru suflete ca al lui, care trăiesc momente nu eternități, deși nu pare așa.
Dacă-l întrebi nici nu știe ce-și dorește de fapt, ca să poată emite pretenții de la alții.
Pentru că anii se grăbesc și nu ne-ajunge timpul să-i prindem din urmă, o să mai treacă o vreme până ce se va opri din căutarea acelei bătăi de inimă.
Impletesc in mintea mea 2 persoane si doua sentimente oarecum complementare, datorita textului tau. Una apare in imaginea motorului de pe autostrada, iar cealalta in foamea de momente, in locul eternitatii. Am trait, la randul meu, momente, datorita amandurora. La unul dintre ei inca ma mai raportez cand ma gandesc la intensitati maxime. La celalalt… inca nu stiu cum sa ma raportez. Dar trairile create de cuvintele tale sunt extraordinare si iti multumesc pentru asta.
nu suntem noi oare mai multe persoane in una singura? 🙂 cred ca fiecare ne regasim in personajul de mai sus.
si multumesc si eu la randul meu.
MI-ai amintit de o replica din “Catilinarele” – Amelie Nothomb, care suna cam asa: oare nu distrugem cu totii, noaptea, personajul pe care il interpretam ziua, si invers?
Am scris putin despre asta aici: http://monica-bliss-alice.blogspot.com/2010/09/catilinarele.html, dar cel mai bine ar fi, in cazul in care n-ai facut-o deja, sa citesti cartea. Cred ca ti-ar placea 🙂
Imi place replica 😀 Si inca n-am citit cartea, multumesc de recomandare! 🙂