Şi pentru când se face linişte în capul tău, să stai să te gândeşti care sunt motivele pentru care una vorbeşti tu cu tine, în momentele de sinceritate şi alta se întâmplă, atunci când nu mai eşti doar tu. Să stai să analizezi puţin de ce te revolţi pe lucrurile simple, în care credeai şi încă mai crezi, pentru a te complica, aşa cum face toată lumea. Să ştii că nu duce la ceva bun dar să continui să speri că de data asta va fi altfel, nu e neapărat un act de curaj. Dar e o îndrăzneală pe care ţi-o poţi asuma în condiţiile impuse de tine de la început. Să te ţii de condiţiile astea.
Şi la un moment dat să descoperi, că a fi puternic nu înseamnă a accepta şi a înţelege mereu, ci a da drumul, pentru a putea merge mai departe doar cu ce a fost frumos şi a adăugat un plus de valoare propriei persoane. Şi să nu te gândeşti prea mult la nimic…nici înainte, nici după ce se va întâmpla.Trăieşte momentul şi mergi mai departe, fără a te agăţa de el, pentru a putea înţelege mai târziu ce s-a întâmplat.
Semnează: un decembrie plin de zăpadă.