Ar fi bine dacă, din când în când, lumea s-ar opri în loc. Pentru un minut. Şi să nu-ţi mai fugă privirea ci să rămână îndreptată către ochii care te-ar privi vinovaţi dar dornici să mai fie măcar o dată de vină 🙂 Dar cine are timp să stea când fiecare e grăbit să-şi ducă mai departe deciziile luate cu mult timp înainte de a veni vara, care iată, a trecut şi ea demult… Nimic nu te poate ţine în loc, dar toate te fac să zâmbeşti în timp ce zilele te trimit către un an nou, în care ar trebui să-ţi propui mai mult din toate.
Unii oameni vibrează cu fiecare cuvânt pe care nu-l spun. Şi ai nevoie de ei, chiar dacă nu-ţi dai seama de rolul lor şi încerci să te convingi că-i taman invers.
Bulgări de dorinţe şi trăiri. Dacă tot n-avem zăpadă…
Cea mai scurtă zi. De mâine sunt liberă să visez până târziu.Plecăm spre Marele Oraş 😀