Eram obişnuiţi să aşteptăm în fiecare zi următorul mic sau mare “eveniment” din viaţa noastră. Următoarea revedere, următoarea petrecere, următorul episod, următoarele zile de plajă, următorul pas. În timp, se creează o dependenţă de “următor” care îţi face viaţa mai uşoară pentru ca apoi să ţi-o îngreuneze printr-un final neaşteptat. De serial. Atunci când nu mai urmează nimic şi trebuie să găseşti ceva nou care să ţină locul şi mintea ocupată, aşa cum era ea obişnuită. Pentru că minţii nu-i place să stea foarte mult timp liberă de contract, fiind construită să schiţeze scenarii de multe ori departe de realitate, ea îţi cere o joacă permanentă cu elemente noi, care să îi distragă atenţia de la viciile pe care nu şi le mai poate permite.
E constructiv. E energizant. Dar la sfârşit de zi e obositor. Şi cu toate astea, seriale frumoase vor mai veni. Doar de-am putea-o face să tacă până atunci…
După următorul zbor, nu mai avem nimic planificat, dar trebuie.