"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
Plăcerea vinovată a ploii
Plăcerea vinovată a ploii

Plăcerea vinovată a ploii

Căci dacă n-ar ploua să spele Pământul, ce praf înecăcios ar fi…

Când trecem pe lângă lângă suflete în mişcare am putea reduce puţin din viteza concluziilor, măcar din teama de a nu le stropi cu apă rece atunci când ele fug să scape de ploaie.

Cu oamenii trebuie să ai mereu răbdare. Nu ştii niciodată cum a fost vremea acolo de unde vin ei.

Şi dacă n-ar ploua să spele şi cerul, ce nori negri ne-ar veghea…

Rămân mereu fascinată de peisaje, lumini, culori. Dar mai mult ca oamenii nu mă va putea impresiona nimic niciodată.

2 Comments

  1. Din pacate, eu mi-am pierdut rabdarea. Poate, pentru ca am avut prea multa si s-a irosit, fara ca, la randul meu, s-o simt din partea celorlalti. Cei care merita rabdare sunt atat de putini, incat, acum prefer sa-mi cer scuze celor fata de care gresesc, decat sa mai acord “the benefit of the doubt”. Si, din pacate, nici scuze n-am cerut prea des.

    1. anca

      daca mai ai rabdare cu tine, tot e suficient. mie nu-mi place sa recunosc cand gresesc in privinta oamenilor, de aceea poate prefer sa le acord “the benefit of doubt” cum spui tu. cu toate retinerile din lume, caci nu-i usor 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.