Schimbul de energie cu Bucureştiul, care mi-a dat mai mult decât mi-a luat, mă ţine trează până târziu în noapte şi de multe ori mă găseşte dimineaţa numărând zilele înainte şi înapoi, în secvenţe construite pe sentimente,senzaţii şi imagini.
A fost şi încă este Sărbătoare. Când eram micuţă şi până ce n-am mai avut bunici care să mă ducă de mână, mergeam negreşit la biserică, urmând toate obiceiurile de Paşte cu drag, căci totul în jur avea un aer curat, de Zile Sfinte. Gânduri bune, haine noi şi alte începuturi declarate prin mărturisirea unor păcate inexistente. Azi însă nu mai cer iertare. Şi nu pentru că n-ar fi multe de zis, ci pentru că nu-mi pare rău de nimic din toate cele zise şi făcute în zile şi nopţi marcate de alegeri.Şi dacă ar fi să le mai trăiesc o dată pe toate, aş repeta istoria acţiunilor mele, poate cu alte cuvinte dar cu aceeaşi grijă de a nu afecta alte suflete decât al meu. Mi-e de ajuns grija asta.
Aşa că dimineaţa primei zile de Paşti nu m-a găsit ascultând cuvinte din Biblie, nici îndurând ploaia măruntă. Dar la ora când e cea mai asurzitoare linişte pe străzi, am primit Lumina pe care doar soarele ce stătea să răsară o mai putea aduce într-un suflet obosit, care a ales altceva pentru anul acesta şi pentru el. Altceva şi nu pe altcineva e tot ce trebuie să caute omul pentru ca zilele să-i aducă tot ce-a crezut nopţile că nu mai există.
Wow! Ma regasesc complet in ultimul paragraf. Ai potrivit atat de bine cuvintele…
cumva, stiam eu ca tu o sa intelegi 🙂
“Gânduri bune, haine noi şi alte începuturi declarate prin mărturisirea unor păcate inexistente. Azi însă nu mai cer iertare. Şi nu pentru că n-ar fi multe de zis, ci pentru că nu-mi pare rău de nimic…”
Desi nu-mi propun o “analiza pe text” in aceste cuvinte se concentreza ceea ce cred eu ca ar trebui sa fie deviza oricui in viata, deviza care nu numai sa o zica ci sa si actioneze dupa ea.
Din pacate prea putini stiu sa nu regrete acel “Ce-ar fi fost daca….?” si prea multi uita sa aprecieze calea aleasa la acea rascruce de drumuri si idei cand a aparut dificila oportunitate de a alege, privita initial ca premiu (necuvenit se pare), dar blamata ulterior pentru propiul esec (esec care nu este nimic altceva decat neputinta de a vedea rasaritul in fiecare dimineata, si de a te bucura de un “pink martini” in timp ce conduci spre ACEL rasarit…eventual acel “sofisticata-mah” R8)
fara sa faci analiza pe text, ai inteles exact esenta textului 🙂
Blogul tau ar trebui sa fie macar intre primele 100 in ZeList. Continui sa ma intreb ce vede lumea la blogurile fruntase. Eu am avut rabdare sa studiez lista primelor 100 si am regasit acolo doar 2 bloguri pe care le citeam deja. Insa, din restul, n-am adaugat niciunul in blogroll. Ce-or fi vazand majoritatea asa interesant la ele, ma depaseste.
pff….Monica…multumesc din suflet, daca asta crezi. oamenii n-au rabdare insa sa citeasca ganduri, prefera sa afle lucruri noi, utile sau nu vietii lor cotidiene 🙂 fiecare cu nisa lui.
inca o data, u made my day 🙂
🙂 I’m just giving back what I receive.