Pe patul tău și pe muzica lui

–Unde pleci?

-Niciunde.

–Atunci vii de undeva.

-De la amante. (zâmbește mai fals ca Van Gogh-ul de la bunică-sa din sufragerie)

–Amuzant. Pot să te intreb ceva?

-Dă mai tare, că e melodia aia care-mi place mie.

–De când?

-De când ce?

……………………………………………..

–De când iți place ție melodia asta?

-Da’ tu ce-ai?

–Nu știu. Mă surprinzi tu.

-Eu? De la o melodie? Esti nebună.

–De la mai multe.

-Iar ai chef de ceartă.

–Am chef de vorbe. De alea adevărate.

-Vezi că plec până la birou, mai am ceva treabă de rezolvat.

–La ora asta? 

-Poate-ți trece pâna mă întorc.

–Viața?

-Ce?

–Du-te.

 

Orice asemănare cu personaje cunoscute de voi este pur întâmplătoare. Niciun animal nu a fost rănit în timpul punerii în scenă, dar câteva persoane au avut de suferit. De la emoții, de la scenariu, de la aplauze.