“Dacă aş mai rămâne o zi, aş mai rămâne un an, iar dacă aş mai rămâne un an, n-aş mai pleca niciodată.”
Nu am citit Coelho pentru că mi se părea exact ca moda colanţilor. Pe care toată lumea îi imbracă dar nu tuturor li se potriveşte.
A trecut valul acum. Colanţii îi port prin casă, lipseşte cartea de pe raft. Exclusivismele mă atrag tot mai tare.
Dar acele “unsprezece minute” le petrecem fiecare la un moment dat. Şi nu de sex, ci de trăiri. Edificatoare sau nu pentru realitatea proprie.
Ii multumesc lui Dumenezeu ca am avut parte de acele “unsprezece minute” de trairi in fiecare an: 2010 pe Transfagarasan – doar 11 minute, 2009 la Biarritz – doar 11 minute, 2008 Sala Olimpia – doar 11 minute, 2007 cu inima intre 2 mari cea Egee si Mediterana…si zambesc cand pot sa mai adaug si alti ani!
Ma intreb oare anul acesta vor veni cele “unsprezece minute” ?
Orice ar fi, ti le doresc si tie!