“E ziua perfectă. Sau cel puțin ar trebui să fie. E clar că dacă nu ți-au dat liber de la servici, o sa te lase să pleci mai devreme. E clar că dacă nu ți-a cumpărat încă flori, o să le primești diseară, când ajungi acasă cu brațele pline de alte flori, în mod cert mai frumoase ca ale lui, c-așa-i în tenis iar el nu e perfect (cum nici tu nu ești de altfel). Dar cel mai clar e că, în seara asta, orașul o să clocotească de atâtea femei fericite (sau nu) pentru că toată atenţia s-a concentrat, timp de o zi, numai asupra lor. Si-mi place la nebunie să le văd aranjate şi cochete, vesele şi energice, răsfăţate şi sigure pe ele. Mi-ar plăcea să le văd aşa în fiecare zi, să mă văd aşa în fiecare zi. Şi incerc. Chiar incerc.” – gândurile de ieri, de la birou, ce n-au mai apucat să fie publicate.
Împreună, suntem o sursă imensă de energie şi poveşti, de sfaturi şi râsete şi puteri nebănuite, izvorâte din slăbiciuni contagioase. Am observat cât de sus ne poziţionăm atunci când suntem numai noi, fetele, departe de vulnerabilităţile noastre cu miros de aftershave ameţitor. Când trecem de uşa casei, reflectoarele imaginare se sting şi coborâm de pe tocuri înalte, cu picioarele pe pământ, pentru a împărţi la doi puterea aia nevăzută şi a ne simţi din nou, puţin vulnerabile. Pentru că ne place şi ăsta e păcatul nostru vinovat.
Din toate substantivele la care mă puteam gândi aseară, la sfârşit de zi, m-am oprit la proporţii. Oriunde şi oricând, cu oricine sau de unele singure, trebuie să învăţăm să ne jucăm cu proporţiile. Fie că se referă la sentimente, flori, cuvinte sau dorinţe.
Si mie mi s-a parut ca de 8 martie femeile sunt mai sigure pe ele, mai cochete si atente cu ele si cu ceilalti, radiind o aura pe care as vrea sa o vad mai des. Nu stiu cum, la inceput de primavara, te mai gandesti la “proportii”, lasa geometria pt la iarna 🙂