"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
Din parohie, în finală ( Cucerirea Bucureștiului)
Din parohie, în finală ( Cucerirea Bucureștiului)

Din parohie, în finală ( Cucerirea Bucureștiului)

Weekendul viitor are loc finala campionatului Golden Brau, cu multe animale sacrificate pe grătar și râuri de bere blondă, ca să stingem vara-n Parcul Tineretului și să potolim adrenalina crescută odată cu miza. E cu păcate din astea lumești, în stil tradițional românesc 😀 ( Patru acatiste la întoarcere. De fiecare. Ca la parohie, știți voi…să mă chemați că vin să le citesc 🙂 )

De ceva vreme, echipa “parohiei” (numele real îl dezvăluim la final) se pregătește intens seară de seară, în curtea Mitropoliei: rotește puii, unge porcul, toacă legumele-n cubulețe, desenează inimioare-n sosuri și pregătește adevărate sedințe foto cu apetisantele dish-uri ce vor fi vedete la București, peste doar 3 zile. Mi-au trimis poze aseară… suficient de multe și de sugestive, cât să mă culc tristăăă rău: unu’ pentru că n-o să fiu acolo să-i (sus)țin de-o mână, de-un picior, de-o aripă picantă…și doi, pentru că eu n-o să pot crea niciodată asemenea opere pentru posteritate. Never have, never will. E ca și cum în bucătărie s-ar fi adunat toate misterele lumii și nu le pot dezlega nici în vis. De aia e bine să cunoști oameni pricepuți în toate…să-ți întindă un picioruș de rață uns cu miere și tăvălit prin mirodenii (să nu-mi dați mă rață, că nu-mi place, glumeam doar).

Și pentru că-i văd deja printre norii de fum, cu CEC-ul în mână, fluturând victoria deasupra celei mai grătariste națiuni din Europa, vă prezint fără surle dar cu un saxofon pe fundal, echipa NO MA’AM (Cum bine v-ați gândit, la început au fost doar ei, bărbații. Dar cum niciodată nu te poți lipsi (sau scăpa) de mâna magică a femeii… 😀 au rămas totuși cu numele intact, pentru că fetele sunt înțelegătoare din fire, indiferent ce-ați văzut voi prin filme când erați mici și v-au spălat creierul )

Și acum că am pus și mai mare presiune pe capul lor, succes măi copii! Dați-le să-i ungeți la stomac pe mitici 😛

P.S. “Parohia” e o poveste mai lungă și deloc religioasă. Să zicem că a început tot la un grătar. Și o bere (era butoi dar astea-s detalii) și o chitară. Restul e de competența Serviciilor Secrete, n-aveți grijă 🙂

LATER EDIT: LOCUL III. 😀

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.