Ziua 1 începe cu un ultim efort la birou, între telefoane şi click’uri grăbite. După care fug, nu cumva să mă prindă cineva şi să-mi anuleze concediul din greşeală :).Băieţii din benzinărie sunt la locurile lor, de zici că m-aşteaptă încă de dimineaţă să-mi facă ultimele verificări şi să-mi ureze drum bun. Ies din oraş cu soarele deasupra mea, trec pe sub nori şi alunec din nou spre soare pe un curcubeu superb, în mijlocul a nicăieri.Fără borne, eşti doar undeva în România. Şi e frumos rău, după cum se citeşte şi pe feţele străinilor turişti din faţa mea. Nici nu ştiu ei ce urmează când ne apropiem de casa mea, într-o vineri senină a lui Cuptor.
Şi se face noapte. Aş putea să jur că greierii cântă altfel aici.Sau o fi ceva sărbătoare în iarba din faţa blocului meu.
Ziua 2 se anunţă a fi mai lungă decât de obicei.Când oamenii fac promisiuni şi se ţin de ele, nu poate decât să se lase cu multă Dunăreee şi tot soarele din lume revărsat peste nişte copii veseli.Te-ai putea obişnui cu stilul ăsta de viaţă, fără să-ţi dai seama ce se întâmplă şi unde se scurge vara. Noaptea vine în paşi de dans, atunci când îţi şi le reaminteşti că energia vine şi de la o apă plată, atâta timp cât muzica acoperă gândurile, ridicându-te de la masă. Şi ziua se termină undeva pe la 3 dimineaţa, strict din motive subiective. Căci somnul nu se-arată decât după multe perne aruncate din pat într-o luptă acerbă cu “dimineaţa devreme” sau “noaptea târziu”.
Ziua 3 e cu drumuri noi, cu oameni mari şi dragi, e cu familie şi vise şi planuri. E cu politică făcută în vârful buzelor, căci minţile visează să stea pe un ponton şi să urmărească cum trec vapoarele prin curtea imaginară proiectată pe apă. Le dăm ocazia să facă asta. Şi e o linişte de-ţi vine să închizi uşa către lume.
De câteva ore a început să plouă, ca să putem dormi peste zilele trecute şi să ne culegem dorinţe pentru zilele următoare.
Va urma.