Am adormit foarte tarziu. Am ras cu pofta la “Titanic vals”, difuzat la o ora mult prea nepotrivita pentru un film atat de greu accesibil astazi si totusi atat de reprezentativ pentru un timp apus adineaori…la colt de veac. Nu stiu ce ma atrage atat de mult la filmele alb-negru romanesti. Povesti atat de vechi despre tipologii de oameni care azi nu mai exista, despre o societate tragi-comica dominata de o frumusete aparte transpusa chiar si in cele mai perfide personalitati. Sa fie nostalgia unei copilarii in care vizionam aceste capodopere fara sa-mi dau seama de ecoul lor peste vreme, de gustul pentru arta cinematografica pe care mi-l conturau? Sa fie personajele adorabile, atat de pasionale in fiecare miscare si fiecare cuvant rostit, in fiecare traire si fiecare gest? Parca ar vrea sa fie reale, cat mai reale!
Asa ca am decis sa nu mai las timpul sa treaca. Am decis sa revad “Cinemateca de aur”…sau mai bine spus s-o vad. La varsta la care am avut acces liber la aceste filme (erau cam singurele care rulau pe TV) nu aveam si capacitatea de a le intelege, deci ce rost…. Sunt intr-o cautare nebuna dupa piese de teatru si filme din care multi actori…azi nici nu mai sunt. Vreau sa le vad si sa nu le uit niciodata. Vreau sa rad cu Dem si cu Tamara. As rade cu ei in fiecare seara. Dupa care as plange. Caci nimeni nu le va putea lua vreodata locul nici pe scena, nici in viata. Si sunt atat de multi pe langa ei…
Daca Jurnalul National a luat o initiativa atat de minunata de a salva mici bucati de arta din conul uitarii, de a sterge praful de pe trecutul nostru ca popor… asa cum eram in “soţietatea” lui Caragiale sau pe campul de lupta din razboaiele istoriei (i-as multumi lui Nicolaescu , pentru ca a avut o pasiune frumoasa)…pai daca ei au facut asta, ma alatur lor. Azi nu mai descarc filme de Oscar pentru “inainte-de-culcare”, ci un film romanesc. As vrea sa-l cumpar ca sa nu “incurajez” pirateria (yeah right… 😀 )dar s-au cam epuizat stocurile:) Bravo noua.
Si pentru amatori…TVR Cultural. Mai fac astfel de surprize frumoase cinefililor si iubitorilor de teatru. Altfel cum as mai fi putut eu sa vad “Take Ianke si Cadir”? Dinica nu mai e. Spectacolul nu va mai putea fi pus in scena niciodata. Niciodata la fel.