"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
Bucureştii noi şi vechi
Bucureştii noi şi vechi

Bucureştii noi şi vechi

Schimbându-mi locaţia geografică vreme de câteva zile, am schimbat şi proporţiile gândurilor, dorinţelor şi am supradimensionat timpul, eliminând somnul din ecuaţie. Căutând cu ochii pierduţi nişte blocuri verzi şi roşii, nu le-am mai găsit; şi nici ce ştiam nu mai e cum a fost. Cred că n-am ştiut de fapt niciodată ce să caut la oraşul ăsta pe care l-am văzut de atâtea ori şi parcă acum a fost pentru prima dată. De dimineaţa până dimineaţa, am fost a lui. L-am lăsat să mă agite, să-mi fure somnul, să-mi arate oameni dragi şi să mă seducă pe străduţe înguste şi cochete. I-am permis să-mi fure orice amintire a unei zile anterioare sosirii mele acolo şi să-mi dea soare atunci când se anunţa ploaie. Iar el mi-a făcut onoarea să mă danseze până la răsărit, când, o casă plină de suflete călătoare se înghesuia în aşternuturi calde, lăsând gândurile să viseze ele ce vor până la cafeaua de dimineaţă.

S-au potrivit toate într-un fel neaşteptat. Bucureştii noi aşteaptă tot ce n-au ştiut cei vechi să ceară.

2 Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.