"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
Banal sau extraordinar?
Banal sau extraordinar?

Banal sau extraordinar?

Mi se pare că în fiecare zi începe să ne pese mai puţin. Tot ce-i împins la limite, până la saturaţie, oboseşte ochiul, mintea şi nu mai impresionează. Devine banal. Ca şi covrigii mei de la brutăria din colţ, serviţi pe post de mic-dejun. În fiecare zi. Erau extraordinari, domne’! Acum mi se par doar ordinari.

Care sunt lucrurile care durează la infinit şi nu deformează dorinţa de ele? Şi nu-mi spuneţi că iubirea, ca n-am stare romantică azi.

Tot ce ne trece prin mâini, trebuie modelat. Precum plastilina. Şi lucrând la forme şi culori, descoperi că ai în palme tot ce ai nevoie. Doar că nu făceai nimic cu acel tot, pentru că nu-l vedeai. Era prea aproape şi prea “în fiecare zi”.

2 Comments

  1. bogdan

    Gasesc interesant blogul tau si punctele tale de vedere, asa ca iti mai spun din cand in cand si ce gadesc eu, dar sper sa nu te superi daca sunt prea prezent pe aici. Iar uneori ma abtin si las loc la altii.
    Referitor la lucrurile materiale ai dreptate ne plictisim de ele. Pana si “emotiile” pot deveni banale. Dar exista un lucru de care eu unul nu ma plictisesc deloc – sanatatea – in toate detaliile ei. Cred ca sunt inca sanatos si ma bucur enorm in fiecare zi de asta. Gasesc un lucru extraordinar sa fi sanatos si nu-l gasesc deloc banal. De cate ori ma simt bine, zambesc catre cer, de cate ori pot sa am grija de sanatatea mea ma bucur. Si chiar daca anii trec, inca nu a devenit banal si plictisitor. Ziua cand o sa am limitatri fizice ma asteapta…de aceea azi ma bucur cat pot! Deci o sa frec podeaua (la propriu), vesel, asa cum e scris si in mottoul tau.
    Dar din pacate tot ce tine direct de simturile noastre primare: auz, vaz, gust la un moment dat, consumat in exces devine banal. Si aici e arta de a trai! Unii dintre noi nu se poticnesc. Si nici eu de banalele pogacele – ce imi plac enorm, chiar daca le-as avea la mic-dejun “prea in fiecare zi”. Iar in final m-as opri un pic, ca sa am unde sa ma intorc.
    Adica ti s-a intamplat vreo data sa renunti la ceva devenit banal, iar dupa o pauza mai lunga sa te bucuri ca poti gusta din nou amintiri din acel ce o data devenise banal? E superb!

    In incheire imi place ce spui, daca nu modelam ce avem in mana sau ce vad ochii nostri, macar “culorile” ce le atribuim lucrurilor prea banale, atunci e pacat. Merci mult ca mi-ai amintit!

  2. “ti s-a intamplat vreodata sa renunti la ceva devenit banal, iar dupa o pauza mai lunga sa te bucuri ca poti gusta din nou amintiri din acel ce o data devenise banal? E superb!”…aici m-ai prins!:)Chiar e frumoasa “re”aducerea in prezent a unor obiceiuri sau amintiri vechi 🙂
    Poti sa poftesti pe blog oricand, esti binevenit 😉

Leave a Reply to anca huzaCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.