CUI îi trebuie? Ce să faci cu nătăflețul care vrea să petreacă mai mult timp cu tine decât cu prietenii lui și te perie de scame, nu înainte de a-ți spune cât de bine îți stă în ceea ce tu ştii că este cea mai urâtă rochie din șifonierul tău (dar singura care era călcată de dimineață)? Îți trebuie ție un pisicos? Nu, doamnă, nu! Ce, nu-i de ajuns mârtanul bătrân pe care-l cresc ai tăi și simplul fapt că te mâțâi tu suficient ca să mai existe și un concurent cu drepturi depline în intimitatea casei tale?
Băieţii buni sunt buni de apreciat la prietenele tale, când le invidiezi cu voce tare şi nu-nţelegi de ce dracu nu le vezi leşinate de fericire. Uite de-aia 🙂 Căci niciodată nu apreciem şi n-avem nevoie de oamenii pe care îi putem avea cu uşurinţă atunci când putem tânji la nebunii imposibile şi dăunătoare propriei persoane, a căror cucerire ne-ar putea plasa undeva într-o societate secretă şi invidiată a scorpiilor care au îmblânzit lei şi au făcut băieţi de casă din cei mai mari nestatornici şi iubitori de femei (substantiv feminin, plural). Aia victorie personală, ăla succes pe plan social şi recunoaştere universală a personalităţii tale dominante de Elenă din Troia zilelor noastre 😀 Asta căutăm de nebune de mii de ani, fără oprire: să îmblânzim dominând, fără a înceta o clipă să iubim paradoxul dominanţei reciproce. Să mai zică vreuna că n-a avut noroc în viaţă, când toate alegerile ne aparţin 🙂
E acelaşi lucru şi la ei. Până la o vârstă, când se schimbă reperele şi nevoile. Dar dorinţa rămâne, să ne codimenteze vieţile şi să ne zguduie lumea din când în când, spre binele nostru.
P.S. Un articol ce se vrea a fi tratat în glumă, dar nu înainte de a-ţi şterge zâmbetul de scorpie de pe faţă. Căci ştim că-ţi plac băieţii răi 🙂