“Există patru tipuri de distanţe (intimă, personală, socială, publică) ce reglează comunicarea în funcţie de respectarea sau încălcarea lor, fiecare dintre ele se asociază diferit cu celelalte categorii de mijloace ale comunicării.
Distanţa intimă: corp la corp sau maximum 15-40 cm, vocea are un rol minor, se exprimă involuntar unele vocale (Edward T. Hall)”. Celelalte 3 tipuri de distanţă nici nu mai contează, căci ai trecut de mult barierele lor.
Şi când forţezi intenţionat nota spre a trece de la situaţii la fapte, observi că în ciuda controlului verbal pe care eşti convins că-l deţii, din punct de vedere fizic şi emoţional, eşti controlat. Şi niciodată n-o să fie vorba doar de tine, îndiferent cât de sigur eşti pe ceea ce vrei şi ceea ce faci. De cele mai multe ori, în distanţe mici, ceilalţi calculează opţiuni mari. Fie şi cea de a se lăsa jucaţi, de dragul artei sau al consecinţelor pe care nimeni nu şi le asumă cu adevărat.
Chiar dacă asta te trezeşte în miez de noapte şi te ţine treaz până la primele umbre ce încep să se distingă în cameră, odată ce începi să te joci cu distanţele, cu greu te opreşti la prima curbă periculoasă.
Instincte primare.