Mi-era tare teamă să o iau în braţe. Aşa mică şi fragilă, total dependentă de noi, cei mari, dormea liniştită. E începutul ei pe lume şi sper să-i fie drumul în continuare la fel de roz ca şi hăinuţele ce-i acoperă trupul firav.
Şi de aici înainte, dragii ei părinţi, îi veţi purta de grijă o viaţă întreagă. Chiar şi când va fi şi ea mare, la rândul ei mămică, tot vă veţi agita în jurul ei. Şi o s-o scoateţi din sărite cu grija voastră exagerată 🙂 Bine că o să fiu eu prin preajmă 😀
Şi după acest moment frumos, dragele mele, care sunteţi acum în club sau leneviţi în pat… enjoy while you still can 🙂 Există momentul potrivit pentru toate. Iar dacă Harap Alb n-a apărut încă, nu-l înjuraţi pe Creangă, căci el a scris poveşti pentru copii. Cine vă pune să mai credeţi în ele? 😛