…și să mă avertizeze de fiecare dată când sunt pe punctul de a face o tâmpenie sau de a trece cu ochii închiși pe lângă noroc, de a călca mâța pe cap sau de a mă întâlni cu acei oameni care îmi vor influența viața (nu de alta, dar să știu să-i invit la o cafea și să le prezint materia brută în forma ei naturală, sinceră, empatică și groaznic de sensibilă… să poată fugi din timp)
Când dau drumul la TV dimineața, vreau să nimerească tanti Neti tot ce zice de bine (de bani cu sacu’, de sănătate, de succese incomensurabile și Feți Frumoși pe cai albi putere), la fel cum iși nimerește freza zi de zi, an de an, de când s-a inventat PRO Tv-u’ și până în zilele noastre. Să existe așa un sâmbure de adevăr în profețiile-i matinale și să nu mă înec cu el în timp ce mă spăl morocănoasă pe dinți. După ce-am pus blush-ul în obraji, n-are decât să zică și de rău, măcar leșin aranjată…să facem totul cu stil, vorba lui madame Budeanu.
Nu vreau ca stelele și soarele și luna și toată astronomia din lume să-mi zică fix ce-o să se-ntâmple poimâine la ora 12.34 și să se ducă naibii și ultima plăcere umană (ne)vinovată, aceea a cunoașterii prin experiență. Dar ar putea, din când în când să-mi șoptească la ureche: taci femeie, că până mâine te vei răzgândi 🙂 (în cazul meu să țipe, că nu-nțeleg de vorbă bună) Pentru că întotdeauna, între azi și mâine, mai uneltesc astrele câte ceva, mai croșetează un telefon, mai dospesc un mail, mai țes câte un drum, mai plantează câte un om în viața ta.
Dați-mi un horoscop să cred în el vreo săptămână. Vă spun după cum mi s-a părut să mă agăț de vorbe în fiecare zi. Dacă l-am influențat eu pe el sau el pe mine.