N-am fost niciodată fană a iernii, născută fiind în luna lui Cuptor, care a revărsat în viaţa mea o mare de afecţiune vis-a-vis de vară. La propriu. Mă topesc la soare de drag, nu de cald.
Dar trec printr-o iarnă ciudată (meteorologic, afectiv & profesional vorbind) când trebuie să surprind fiecare mişcare a planetelor din jurul meu şi să profit de alinierea lor la dorinţele mele, chiar şi la acelea pe care încă nu ştiu că le am. Astfel că am ales să mă las ninsă vreme de câteva zile. Poate pe alb, ideile scrise cu verde se citesc mai uşor. Poate în munţi, o sa vorbesc mai încet, să înţeleg şi eu ce vreau să spun. Şi poate aşa, o să scap de gândurile care mă ţin pe loc şi le voi cerne pe cele care mă gonesc de aici din motive greşite.
Uneori, e bine să te laşi surprins.
Mă întorc din munţi cu o poveste.