…spunea ea cu 2 zile inainte de sfârşitului unui an lung şi obositor (în care nici apocalipsa n-a mai ajuns la timp, fiind prinsă între alte lumi paralele care şi-au dorit spectacol mai mult decât noi; şi-a cerut scuze, cică vine peste 3 ani).
Când şi-a scos din poşetă vreo 3 rujuri roşii a căror diferenţă de nuanţă n-ar observa-o niciun bărbat vreodată, mi-am amintit că avem propriul nostru mecanism feminin de apărare, mult mai inofensiv decât al lor, dar şi infinit mai scump, căci zâmbetele noastre, după câteva tornade sentimentale, se întreţin cu sacrificii mari financiare, pe care ni le impunem chiar şi atunci când nu ni le mai permitem.
E bine că ne putem reinventa în culori, în mătase, piele, ţinte şi în bretoane asimetrice. Dacă vi se pare superficial, înseamnă că cel mai dureros lucru care vi s-a întâmplat a fost să vă dea mâncarea în foc.