"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
Rozul ce se vrea galben
Rozul ce se vrea galben

Rozul ce se vrea galben

În atelierul ei frumos, cu aer parizian (unde îmi ţin respiraţia, de teamă parcă să nu expir şi să risipesc mirosul creaţiilor proaspăt ieşite de sub acul maşinii de cusut), toate rochiile stau liniştite pe umeraşe, frumos aliniate, fascinant de colorate, într-o ordine care mă face să fiu aproape ‘invidioasă’ 🙂

În timp ce îmi face ultimele retuşuri la cea mai discutată rochie din ultimul timp ( 😛 ), bârfim despre obiceiuri de nunţi şi idei învechite pe care cu greu le lăsăm în urmă (fericiţi predecesori ‘om mai avea şi noi că tare le mai respectăm tradiţiile) dar şi despre originalitate şi bucuria de a organiza şi participa la evenimente pentru care îţi croieşti cu drag o ţinută. Adică despre ce se întâmplă în antiteză cu ce ne-am dori noi.

Nici extravaganţa cu fugitul la Las Vegas parcă nu se potriveşte oricui, deşi ne-a trecut prin cap şi nu sunt sigură că a trecut de tot. Eu totuşi aş miza pe un cocktail în aer liber, într-o după-amiază senină (asta mai e şi cum vrea Dumnezeu 🙂 ), în acordurile unui band (dragă Miss D., căci mi-ai împărtăşit dorinţele, nu ţi-am mai spus ieri, dar pentru mine Tibi Scobiola band e cap de listă :D) fără a forţa pe nimeni să stea până la răsăritul de a doua zi, căci nici Louboutin nu poate crea pantofi pe măsură pentru 12 ore de dans. Fără “mă supăr dacă nu vii” sau “cum să pleci de la ora asta”, fără alergat din stânga în dreapta printre claxoane de maşini, căci în multe momente ale acelei zile e important e să fiţi voi doi şi-ai voştri şi nu să vă ţinem noi flori deasupra capului. Iar dacă n-o vreţi pe mătuşa bunicii din partea unchiului la nuntă, n-o chemaţi. Să se dea cu fundul de pământ şi să vă spună la tot satul (pe bune, încă ne mai interesează de gura lumii mai mult decât de propria persoană?)

Ştiu şi eu că nunţile s-au transformat în afaceri, nimic nou. Doar că dacă ştiu nu înseamnă că şi înţeleg caracterul fragil al celor ce se lasă seduşi de asta. Noi ăştia mai visători pictăm alte tablouri în minţile noastre întortocheate 🙂

Şi am plecat din atelierul magic, cu promisiunea că voi reveni pentru o superbă rochie lungă, de basme 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.