"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
“Risipind cuvinte în Roma”…
“Risipind cuvinte în Roma”…

“Risipind cuvinte în Roma”…

…Au fost printre primele vorbe rostite, când am coborât din avion. Era o seară de decembrie care aducea a primăvară, iar sufletul meu era împărțit în două. De fapt erau mai multe suflete ce se jucau în mine și eu eram ancorată în prezent, de data asta. Nicio urmă de ieri, niciun gând despre mâine. Simți când ești acolo unde trebuie, când trebuie.

Lumea pare altfel de departe. Întotdeauna am ales să plec doar în compania unor oameni făcuți pentru inima mea iar atunci când am plecat, am uitat de tot și toate. Nu iau cu mine decât dorințele și pe alea le împachetez frumos, în recipiente mici, ca să treacă bine toate granițele aeriene 🙂

Roma a fost orașul potrivit, la momentul potrivit. Mi-l doream de ceva vreme și l-am primit fix la trecerea dintre ani. N-am avut nicicând un 1 ianuarie atât de liniștit, cu atâta soare, obraji roșii de la râs și un suflet odihnit, în ciuda ochilor mici, mici de tot, de la trezitul în miez de noapte, în căutarea unor semne.. A fost o trecere lină, aproape primăvăratică, spre un an provocator. Dacă tot am făcut schimbarea asta atât de mare în viața mea, ar fi bine s-o fac să și conteze până la capăt 🙂

Fiecare pahar de vin alb ciocnit a adus cu el dorința de a fi bine, impărțită la patru sau multiplicată cu patru. Pentru fiecare, binele ăsta a însemnat și înseamnă altceva. Nici nu am rostit cuvinte, spre a nu le risipi, dar în mintea și sufletul noastru, milioane de propoziții se loveau frenetic de sentimente și trăiri pe care le-am lăsat în urmă, făcând loc celor ce știam că urmează, odată cu întoarcerea acasă.

Nici nu mai știu exact cum a fost Roma… putea să fie orice alt oraș și ar fi fost perfect. Am revăzut străzi pe care le mai văzusem în mintea mea curioasă când îmi imaginam cum arată și-mi doream ca imaginația mea să n-o fi luat-o razna. Și n-a luat-o. Luxul oricăui oraș stă în oamenii care-l populează și în felul în care te primește, vorbindu-ți orice limbă vrei tu, cu orice înțeles ți-ar putea fi pe plac. Aș da oricând și am dat deja toate bulevardele brand-uite aproape la fiecare pas, pe străduțele înguste, cochete, cu terase primitoare, esspreso băut din picioare și oameni relaxați, în căutarea fericirii sau în posesia ei deja 🙂 . Pentru că prin fericirea ta individuală, lumea asta devine un loc mai bun și asta se simte, se vede, se trăiește. Am găsit un loc bun pentru sufletele noastre. Asta a fost Roma pentru noi.

1554535_10152109759202072_421611497_n

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.