Îți place la nebunie când vă certați și niciunul din voi nu dă drumul convingerilor proprii, chiar și atunci când e evident cine are dreptate. E vorba de argumente, de coerența lor, de puterea ta de convingere sau de măiestria cu care reușește el să întoarcă situația în favoarea lui. Jocuri de copii mari, pe care nu le găsești în cutii frumos colorate cu instrucțiuni de utilizare, ci acolo unde nu te aștepți, atunci când nu le mai aștepți, cu mize mari și mutări periculoase.
Dacă e interzis prin legi nescrise și greu de respectat, dacă doare și e departe sau aproape dar greu de atins, dacă îți sparge în mii de bucăți tot prezentul spre a-ți schimba într-o clipă fiecare mâine pe care ți l-ai imaginat altfel sau nu ți l-ai imaginat deloc…. înseamnă că ți-l dorești foarte mult deja. A intrat în zona ta de confort și ți-a explicat, fără să-și folosească gura și vorbele și intențiile, că inteligența e sexy și halucinant de amețitoare când își face loc spre mintea ta, dezarmându-te total. Și nimic din ce a spus n-a avut legătură cu tine, nu te-a dezbrăcat nici din vorbe, nici din priviri. Nici n-a lăsat să se vadă dacă îi face plăcere. Profesionalismul și obiectivitatea unora merg până în punctul în care obosești să-i contrazici și începi să-i urmărești atent.
Inelele, distanțele sau alți oameni care stau între voi doi te vor face doar să-ți dorești și mai mult să invadezi spațiul intim ce vă desparte, ca o cucerire a unui teritoriu mult disputat între armatele voastre imaginare. Uneori nu înțelegi de ce l-ai cunoscut așa târziu, alteori faci ca târziu să fie devreme și mâine să nu mai existe deloc, obosită fiind să-ți mai opui rezistență.
Sunt atâtea zăvoare trase între voi încât ești din ce în ce mai curioasă de omul a cărui siguranță începe să te facă să te simți nesigură pe tine. Dacă e interzis în universul ăsta ridicat pe valori morale (in)contestabile care încă țin lumea sub control, o să te intrige chiar propria-ți neputință de a ajunge la el. Și tot ce intrigă, atrage într-un fel sau altul.