Ne diferenţiem ca indivizi şi prin ordinea priorităţilor acordate in viaţă. Şi tindem să ne judecăm dacă polii alegerilor noastre contrastează puternic cu cei ai entităţilor de care ne lovim uneori cu bruscheţe.
De ce ordinea mea ar fi mai “corectă” decât a ta? Şi de ce aş încerca să te fac să fii ca mine când pe tine te defineşte ceea ce eşti şi ce ai ales?
Şi dacă reuşeşti să te faci totuşi înţeles, înseamnă că ai adus nişte argumente rezonante cu punctele sensibile ale “vinovatului de incompatibilitate cu tine în alegeri” (căci fiecare avem ceva ce ne doboară sau ne face mai puternici), însă nimic nu-ţi garantează că înţelegerea duce la transformare. Aşa cum nimic nu-ţi garantează că tu eşti cel care a acordat prioritate cui trebuia… succesul personal nu se măsoară niciodată în “până acum”, ci merge mai departe, odată cu povestea.