…m-aş îngrămădi şi eu. M-aş face mică de tot (n-am înţeles niciodată ce înseamnă “de tot”…adică devin aşa micuţă ca o moleculă? sau poate invizibilă? în fine. mă transform şi gata) şi aş călători peste tot unde nimic nu-mi pare cunoscut, nimic nu-mi sună cunoscut şi nimic nu-mi aduce aminte de cunoscut. Nici nu ştiu dacă aş lua pe cineva cu mine. Poate pe cineva care să nu vorbească mult şi să fie mereu de acord cu mine 🙂
Deci clar n-o să vină nimeni în condiţiile astea.
Aştept schimbarea după care nimic să nu mai conteze aşa mult.
Bagajele sunt pregătite dintotdeauna. Eu, nu de mult.