..numai mie îmi miroase a vacanţă cu tălpile goale? 🙂 Din aia ca în copilărie, când frigea asfaltul sub picioare şi fabricam ploaia în curte, cu furtunul, din dorinţa de a vedea un curcubeu “handmade”… Şi cu greieri în miez de noapte, adieri de vânt prin perdeaua de la dormitor, sirop de trandafiri şi cafea cu zaţ, la umbra corcosuşului bătrân. (alţii au cireş, eu am avut corcoduş 😉 )
Toate astea nu vor mai fi în formă fizică, nu pentru noi şi nu la aceeaşi intensitate, ci le vom trăi prin cei ce ne vor urma într-o zi, din noi născuţi şi cu-ale noastre pofte. Dar ce-i frumos la anotimpul ăsta pe care-l iubesc…e că îţi dă o stare de independenţă câştigată în timp şi pune zâmbete deasupra de amintiri. În loc de lacrimi şi nostalgie. E puternic şi nervos.
Deci turaţi motoarele şi să pornim la drum 🙂