…. e cale lungă, puţin noroc, câteva frânturi de destin amestecate cu un kilogram de alegeri, de cele mai multe ori greşite (paradox, ştiu, dar mie astea îmi plac). Un mix de viaţă 🙂
De câte ori aţi auzit că “dacă îţi doreşti ceva din suflet, tot universul se aliniază la dorinţa ta şi ţi-o îndeplineşte” ? În momentele mele de optimism solar, am amăgit câteva minţi închise cu vorbe din astea copiate din cărţi. 🙂
Să crezi în ceva, face bine la suflet în orice moment. E ca un fel de mod mai plăcut de a petrece ultimele zile înainte de sfârşitul lumii…ştii că s-ar putea să vină deci ce rost are să te gândeşti la asta în fiecare clipă preţioasă pe care o ai la dispoziţie 😉
Să nu crezi…ajută la impact. E ca un airbag imaginar, folosit când uşile ţi se trântesc în faţă şi cobori mai repede decât ai urcat. Măcar nu te-a durut aşa tare.
Tu îţi doreşti mereu ceva. Şi încerci să faci să fie bine, aşa cum e în planul tău de pe hârtie, scris caligrafic, cu liniuţă de la capăt . Şi te lupţi ( într-un mod mai puţin melodramatic decât impactul cuvântului în sine), pentru tot ce consideri tu că ţi se potriveşte şi ai nevoie la momentul respectiv, moment prelungit obsesiv de firea umană care pierde firul timpului şi al realităţii în vreme de război 🙂 Ce-i mai trist (sau amuzant pentru un popor care a gustat mereu umorul negru) e că de cele mai multe ori ceea ce ne dorim e tare departe de ceea ce avem nevoie cu adevărat. Şi atunci universul ăsta, dragii mei, lucrează singur, ca un chirurg iscusit care taie în carne vie pentru a salva vieţi, fără nicio urmă de emoţie. Căci pe el nu-l interesează decât rezultatul final şi n-are timp de sentimentalisme ieftine.
Dacă era aşa simplu, să conste totul în dorinţe, lumea ar fi un loc tare periculos.
Şi discuţia reală pornise de la “mă fac blondă sau nu? crezi că-mi iese?” dar a degenerat 😀 ( eu eram cu răspunsul, nu cu întrebarea :)))