Ni s-au scurtat zilele?Ninge peste ele.

“Rezonanţa Schumann este prezentată de geofizicienii contemporani drept <<bătaia inimii>> planetei noastre. Aceasta a avut o valoare constantă de 7,8 Hz timp de mii de ani. Însă începând cu anul 1980, s-a observat o accelerare, mai întâi lentă, apoi din ce în ce mai rapidă (dupa 1997), până când a atins astazi valoarea de 12 Hz. Creşterea frecvenţei vibratorii a planetei noastre face ca 24 de ore de viaţă pe planeta noastră să corespundă de fapt cu numai 16 ore reale, în termenii timpului terestru. Iar curgerea timpului terestru se va mai accelera, pe masură ce ne apropiem de “Punctul Zero”, care corespunde inversării polilor magnetici ai Pământului. Căci dacă 24 de ore ale zilei reprezinta încă, la ora actuala, 16 ore efective, diferenţa dintre acestea se va mări exponenţial, astfel încât la trecerea prin Punctul Zero, pe care unii îl situează la sfârşitul anului 2012, 24 de ore din anul 1980 vor corespunde la 0 ore efective.”( idee susţinută de Gregg Braden, autorul  cărţii “Trezirea la Punctul Zero: iniţiere colectivă”, de raportul amicilor de la Pentagon (ţinut secret până a aflat toată planeta de el!), de calendarul indienilor Maya…etc.)

De cealaltă parte, religia combate: “Iar ziua Domnului va veni ca un fur”, ne spune Apostolul Petru în a sa a 2-a Epistola Sobornicească (3:10), iar din Evanghelia după Matei aflăm că “de ziua şi de ceasul acela nimeni nu stie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.” (24:36).

Ce facem noi în timp ce opiniile se împart în două iar timpul o ia la fugă fără să ne aştepte?

Eu mă uit pe geam cum ninge în martie şi-mi ingheaţă ghioceii din grădină 🙁 Mai arunc un ochi la ceaşca de cafea (acum goală) şi parcă mi-aş mai turna puţin, să mai lungesc dimineaţa asta târzie….măcar câteva minute. Să mă bucur de linişte.

Şi dacă mâine voi trăi cu o milisecundă mai puţin ca ieri, vreau să trăiesc frumos. Într-o lume frumoasă care să uite să numere în sens invers. Şi să-şi facă mai degrabă timp să-l strângă în braţe pe cel drag.