Sunt 3 categorii de oameni care nu-mi plac deloc.
Pe unii indivizi nu-i suport din start, de la prima vedere, strângere de mână, privire pe sub gene :D. Să fie al 179-lea simţ al femeii sau doar firea suspicioasă şi defensivă a omului…nu cred să aflu prea curând. Rare cazurile când mă înşel, sinceră să fiu (Şi modestă).
Alţii…te sufocă prin prea multă atenţie şi bunăvoinţă. Când eşti prea drăguţ cu celălalt, ori îţi place de ea/el, ori vrei ceva. Altceva 🙂 Nu poţi să-i oferi mărul tău, pixul tău, timpul tău, doar aşa… că te-a învăţat maică-ta să te porţi frumos 😉 Nu nu. E mereu mai mult şi dacă nu-mi dau seama ce, mă enervezi. Că tot aştept să ceri ceva 😀
Şi a treia categorie de azi… comentatorii fără carte de muncă (adică ne băgăm în seamă, căci şi asta e o artă, dar fără talent!) Oameni buni, dacă doar comentăm aiurea şi punem întrebări retorice de dimineaţa până seara sau spunem glume la care râdem doar noi, să ştiţi că asta nu se numeşte comunicare 🙂 E obositor şi enervant şi mai mult decât atât, vă scade din capitalul de imagine. Sîc. Să nu risipim oxigenul, zic.
Pe lângă acestea (n.r. categorii), ar mai fi şi altele, dar spre norocul meu, nu mi-au ieşit azi în cale. În episoadele următoare, mai povestim despre oameni. Şi mai zicem şi de bine 🙂
Am batut recordul la smiley faces azi.