Pentru că mâine intră salariul, peste două zile vine weekend-ul peste noi, săptămâna viitoare mergem la teatru, peste două săptămâni avem party, peste trei schimbăm oraşele, luna viitoare nu ştiu ce mai facem, apoi aşteptăm primăvara să scăpăm odată de frig şi nu ştiu cum, dar ne trezim în concediul de vară sub soarele fierbinte şi noi numai ce am aruncat bradul la gunoi 🙁
Cam ăsta-i ritmul nostru. Mereu “abia aşteptăm” să se întâmple.
Dar aşteptarea în sine, ca fapt împărtăşit, povestit, gândit şi exploatat până la entuziasm….este cea mai frumoasă. Sunt acele un milion de momente, de dinaintea unui act, care contează şi îţi umplu plămânii de aer.
Respiră.