La paradisul femeilor

…sau despre anticiparea febrei consumatorismului, în romanul cu acelaşi nume, al lui Émile Zola.

Din însemnările perioadei de reduceri ce urmează să se încheie: Nicicând nu mi-a fost dat să văd atâtea mâini întinse spre o eşarfă sau 20 de umeraşe pline de haine, mergând spre aceeaşi cabină, sub atenta supraveghere a unui potenţial cumpărător şi invidia evidentă a celorlalţi potenţiali cumpărători, care ştiu că singurul “S” care a mai rămas pe raft, este acum în primejdia de a fi pierdut pentru totdeauna.

La uşa magazinului stau acum nu unul, ci doi gardieni, gata oricând să potolească mulţimea exaltată care ar putea uita să treacă toate produsele pe la casă. Par intruşi printre atâtea femei şi totuşi, par a se distra copios. Adevărul e că de la intrare, dacă arunci o privire de ansamblu, vezi…sau nu…mai bine spus simţi o stare evidentă de delir. E clar că ne pierdem controlul la -70%.

În 1883, în romanul “La paradisul femeilor”, lansând pentru prima dată ideea de ‘mall’, Octave Mouret înnebunea femeile de dorinţe prin ofertele imbatabile, pe o piaţă pariziană plictisită deja de micul comerţ. O piaţă dotată cu un mare potenţial de dezvoltare tocmai prin recunoaşterea absolută a puterii de cumpărare a femeilor, indiferent de clasa lor socială. Putere ce nu o găseai neapărat în buzunar, ci în înţelegerea psihologiei maselor. Mecanismele prezentate sunt evident bazate pe cunoaşterea fină a consumatorului feminin: dorinţă, posesie, tentaţie sau cumpărare compulsivă.

Poate că vremurile nu s-au schimbat aşa mult cum se spune, ci au evoluat exact aşa cum se preconiza 🙂