"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
…În sufletul meu
…În sufletul meu

…În sufletul meu

Știți expresia aia “ce te tot bagi în sufletul meu, că n-am loc de tine?” Și eu. Cam așa știu că mă bagam eu în sufletul lu’ bunică-mea când vorbea cu prietenele ei și voiam s-aud și eu, căci curiozitatea nu m-a ocolit nici în fragedă pruncie. Între timp am crescut și m-a lovit diplomația, s-ar zice.

Când te bagi acolo, în sufletul meu, cu tot fizicul tău și toată respirația ta, Dexter începe să-mi pară chiar un personaj simpatic și mii de gânduri necurate îmi dansează frenetic prin minte. Mii.

Distanța intimă e chiar cum spune la carte, că n-au fost tâmpiți ăștia de-au studiat și scris despre ea. E un băiat deștept, d-nul Hall si nu mai știu cum, care a fost numit părintele proxemicii. Și el zice așa: “Zona intimă: Aceasta este zona în care pătrund numai persoanele care se bucură de privilegiul încrederii. În acest caz, nevoia de securitate este foarte ridicată, tocmai de aceea dacă unii invadează zona fără a cere permisiunea, se instalează iritabilitatea și sentimentul de amenințare.
Acum chiar amenințată nu mă simt, dar gradul de iritare mă arde pe dinăuntru de nu mai pot (frige, frige, nici o cisternă cu apă nu-l stinge – vorba slagărului)

Măcar zona aia, măsurată-n centimetri puțini, să ai posibilitatea de a ți-o umple cum vrei tu, cu omul sau oama a cărei apropiere VREI să te sufoce. Deci nu știu ce caută unii în spațiul ăla mic și personal, fără să le dai voie. Să nu respecți distanțele astea e fie lipsă de bun simț, fie face trimitere la probleme freudiene provenite din copilării nefericite în care n-au avut parte de oameni prin preajmă, nu știu exact, c-am ratat cursurile astea… Dar dacă se face un studiu psihologic, vreau să știu și eu ce-i în capul subiecților și cum îi faci să-ți dea aerul înapoi înainte de a afla ce-au mâncat în ultimele trei zile sau câte kile de parfum consideră necesare (sau nu) într-o zi de lucru. Că mi-e rușine să le zic “dă-te, mă, din sufletul meu”, ca nu cumva să înțeleagă greșit noțiunea de suflet, în acest context. În corporații, interpretarea cuvintelor este un job full-time, foarte bine platit și întotdeauna cineva știe mai bine ca tine ce ai vrut să spui.

Deci, eu în distanța aia intimă doar mă pup cu oamenii. Nu fac business, nu rezolv probleme (decât de corazón).

if-im-not-huggin-ya-dont-stand-close-enough-for-me-to-hug-ya

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.