Mai e puțin și facem un an de relație… eu și orașul acesta controversat, pe care toți îl urăsc în timp ce-l iubesc pe-ascuns, din motive…numai de ei știute.
În timp ce încercam să mă acomodez cu zgomotul, patul, oamenii, mizeria și diversitatea, Andrei a aparut in lumea virtuală iar explozia de imagini și cuvinte m-a adus repede in lista lui de “followers”: eram cu ochii pe pagina lui încă de la cafeaua mea sfântă de dimineață.
Primul meu contact cu fotografiile lui:
O mie de ani de le-aș fi gândit, tot n-aveam cum să le îmbin așa frumos. Atunci când nici eu nu știam ce să mai cred, ce să spun și cum să (mă) explic, am găsit imaginea de mai sus și jocul de cuvinte potrivit, pentru care i-am mulțumit și în gând și în scris. Ușor, ușor, Andrei s-a transformat în Andrei și Andreea iar inspirația lor a crescut proporțional cu mințile lor frumoase și talentul simplu de a privi cerul, din mijlocul și în detrimentul betoanelor de București.
De curând l-am întâlnit pe Andrei, iar o parte din munca lui e în mâinile mele. Sper să o cunosc și pe EA la un moment dat, pentru că nu-i nimic mai liniștitor decât să descoperi prezentul și (îndrăznesc) viitorul prin mintea și ochii unor oameni frumoși și deștepți, care nu-și irosesc timpul, talentul și sentimentele.
Ei sunt România. Și ca ei, mai sunt mulți. Trebuie doar să deschidem ochii și să le dăm o șansă…să ne dăm o șansă.