Era inceputul lui decembrie 2009, ningea si abia asteptam sa intram in concediu! Aveam brad, primeam cadouri, rezervasem bilete one-way catre casa (ce ciudat…pentru noi toti de aici, “acasa” e altundeva…acolo unde tanjim sa ajungem pentru un moment de liniste si niste oameni dragi) si ne faceam planuri (target-uri draga, target-uri! tocmai mi-a atras atentia B. :)) Ca doar urma sa intram in 2010 si ne download-am ca nebunii “2012” (n.r.: filmul) si …OMG!!OMG!! (urasc expresia la fel de mult cat ma amuza [Oh My God]). Daca zic astia bine si vine sfarsitul? Pai hai naiba sa ne punem pe treaba, sa facem ceva! Pentru noi insine. Pentru cei din jur. Pentru mama. Pentru tata. Pentru pisica vecinului. Aia care nu ma place (so what?!) Vorba aia: tic-tac.
Din toate planurile din lume, am ales sa scriu. Pentru ca nu te constrange ci te ajuta. Pentru ca daca nu vrei, nu scrii. Pentru ca poti alege ce sa scrii din toate tampeniile care-ti trec prin cap. Pentru ca mai demult scriam cu usurinta si ma exprimam cu bucurie. Sa vedem daca mai stiu. Se zice ca scrisul e ca mersul pe bicicleta…numai ca eu nu am reusit niciodata sa invat sa merg pe bicicleta. Mi se par urate bicicletele. 🙂
Si iata-ne in 2010. Avem blog. Am blog. Si momente in care scriu despre mine la plural.
Ma intorc la cele zilnice. Pinguinul se va intoarce in curand la birou si trebuie sa ma vada muncind (a.k.a Boss). La fix!
Succes pe mai departe cu blogul. Am ajuns din intamplare, de pe fb, de la un coleg la altul, la tine si am citit aproape toate articolele.
deci “pinguinul” ? XD
Multumesc 🙂 Ma bucur ca “intamplarea” te-a adus aici si ti-a mai si placut pe deasupra 😛
Pinguinul e un personaj care nu va mai fi mentionat prea curand :)) El danseaza in continuare 🙂
voi urmari in continuare cu interes ceea ce scrii