Ştie exact când să apară în mijlocul lor, fără a da impresia că acolo avea de gând să ajungă de când a început seara. A învăţat de-a lungul anilor că discreţia o va scoate în evidenţă mai mult decât orice gest aruncat spre a atrage privirile, decât orice cuvânt menit să stârnească zâmbete sau întrebări, decât orice mişcare feminină făcută înainte de a reuşi să le cucerească minţile.
Simte cum ochii lor o intimidează până la epuizare, dar n-o să-i lase niciodată s-o vadă nesigură pe ea, căci ştie cât de uşor se poate transforma la loc în Albă ca Zăpada. Iar pe aia au mai încercat s-o omoare şi alţii… şi cum piticii sunt prea porno în zilele noastre ca să se mai lase salvată de ei…nu e cu happy-ending.
Nu-şi recunoaşte decât ei, dar e conştientă că-i place să fie în centrul atenţiei, pentru a închide mai apoi uşa singură în urma ei. Seduce şi pleacă înainte ca ei să-şi dea seama că are un suflet mai mare decât dorinţa lor de a o duce acasă şi nu vrea să-l expună din nou, fără protecţie. Pentru că ei îi place să iubească şi nu ştie cum să se mai descurce cu jocul ăsta complicat, evadează mereu, fabricând speranţe în locul celor pe care ea le-a pierdut.
Din lumea femeilor.