Am schimbat 3 paturi în ultimele 3 nopți, 3 dorințe și 3 orașe și m-am rugat intens ca teleportarea să nu fie posibilă doar în 2050. E foarte probabil ca atunci să nu mă mai aventurez la mare pentru 2 zile și nici adrenalina să nu reușească să mă mai ridice așa ușor din pat ca să-mi pun broșa și să-mi iau bastonul și pălăria în vederea unei nopți de bumtzi-bumtzi pe plajă, pe ritmuri nebune. Lucky me dacă apuc 2050.
Deși “ochii mei sunt sensibili la lumină”, i-am forțat să urmărească traseul soarelui de când se ridică din mare și până ce apune dincolo de blocurile gri din București. Nu m-am putut decide care imagine mă liniștește mai mult și mă face mai fericită, așa că le-am fotografiat în minte pe amândouă și le-am luat cu mine departe. Cele mai grele dimineți sunt acelea în care trebuie să pleci de undeva. Și cred că am mai spus-o într-o vară, acum ceva ani: “M-am legat totdeauna de locurile în care am întârziat, de unde n-am plecat imediat ce-am venit. Din camerele în care am adormit o noapte, n-am reusit sa plec fara sa-ntorc capul. (O.P)” Cred că toată viața mă vor urmări cuvintele astea și mai cred că undeva în timp și spațiu o să beau o cafea cu Paler și o să-mi placă la nebunie.
Câteodată cred că (eu) sunt 2 oameni într-unul. Și mereu se luptă boemul îndrăgostit de nopți tolănite pe chaise longue, povestite lângă un pahar de vin roșu și întrerupte doar de refrenul infinit al valurilor, cu omul prezentului, puțin superficial, atras de strălucirea nopților zgomotoase și a rochiilor cu paiete, sub lumini difuze, lângă cocktail-uri in 3 culori. Și mă vad nevoită să jonglez cu proporțiile… atât în alegeri cât și în cocktail-uri.
După 8 ani de absență, iubesc marea noastră la fel de mult. Și ea pe mine. Poate nu-i cea mai frumoasă din lume, dar știe să mă facă fericită cu detalii mărunte care nu țin de un albastru infinit. Iar bucuria mea o face să radieze sub soarele de iulie…despre asta e vorba la sfârșit de zi, când trebuie să iei o decizie: frumoși sunt oamenii și frumoase sunt locurile care te fac pe tine fericit în sentimente, nu în cuvinte limitate de sensuri. În relațiile fără obligații și jurăminte scrise, dragostea rezistă în timp.
