Din aproape în aproape se face departe

Când el mi-a urat vineri “weekend plăcut” ştiam deja că ideile mele nu mai depind de nimeni, deşi au început ca prelungirea unei dorinţe a cărei materializare nu era numai a mea. Acum înţeleg că toate lucrurile se leagă şi se întâmplă pentru un motiv anume, oricât de banal ar suna (şi clişeele sunt de departe cele mai neinspirate cuvinte despre care mă obosesc să scriu…dar!).

Duminică, Miss B., fiindcă n-ai răspuns prezentă la aroganţele mele la Sbux, deşi de obicei mă pot baza pe poftele tale atât de similare cu ale cafegiei de faţă (ţi-am spus că informaţia va fi publicată, tu n-ai crezut 😀 ), am dat câteva telefoane la prietenii mei din alte locuri pe cât de urâte mai demult, pe atât de frumoase astăzi (da, ştiu… 🙂 ). Ceea ce mi se pare extraordinar la ei/la noi este că şi dacă ne auzim de 5 ori pe an şi ne vedem poate doar de sărbători, de fiecare dată, conversaţiile noastre sună ca şi cum ieri ne-am fi auzit ultima dată. Atât de natural curg poveştile, încurajările, emoţiile, şi râsetele încât cu greu îmi vine să închid. Nimic nu s-a schimbat şi nu pare a se schimba odată cu trecerea anilor iar mie asta îmi defineşte termeni pe care dicţionarul nu-i poate reda. Iar la final de zi şi de propoziţie, e cu mult peste ceea ce poţi cere de la oamenii din jur. Cert este că, la un moment dat, am făcut nişte alegeri foarte bune. Şi e adevărat că atragi ceea ce eşti.

Aşa că, îi mulţumesc. Chiar a fost un weekend frumos în care am mai prins puţin curaj, care sper să mă ţină până la primăvară. Căci orice decizie are nevoie de o perioadă de acomodare printre gânduri. Şi orice viitor plănuieşti, trebuie să laşi prezentul să-ţi demonstreze pentru ultima dată că nu e cel mai bun.

Dar cum până la primăvară mai sunt multe frunze de desprins şi fulgi de topit, să ne concentrăm pe bagajele către Germania. Miss S., tu ai luat-o de la capăt tare departe, dar mă bucur că venim peste tine, în viaţa ta, să ne arăţi feţe noi şi locuri frumoase. La Oktoberfest nu am nevoie de tocuri, nu? 😀