Dăm cu pietre şi fugim

Comunişti, huligani şi curioşi. Ei sunt cei mai mulţi adunaţi acolo, din ce văd eu în prim plan.

Restul au venit din motivele corecte. Din păcate pentru ei, sunt puţini şi pleacă pe targă, împreună cu singurii care fac ceva în momentul ăsta, pentru a ţine situaţia sub control. În rest, n-avem putere, n-avem lideri, n-avem curaj, n-avem preşedinte.

Dar dăm cu pietre şi fugim. E un mesaj atât, dar atât de trist, că mi se face scârbă.

Însă nu putem noi judeca, de pe margine. Chit că sunt cu miile cei care-o fac.

Nu sunteţi acolo, nu vă revoltaţi degeaba pe Facebook şi în presa online. Să ştiţi că nu citeşte cine trebuie. Sau nu citeşte nimeni.

Mi-aş dori un simţ politic mai ascuţit, să pot dezbate alegeri şi consecinţe. Dar n-am, căci nu le poţi avea pe toate… am doar păreri.

Mă rezum deci la a condamna violenţa fizică, primitivă şi inutilă. Asta nu mai are scuză de prea multe secole, de prea multe vieţi.