Dacă aş fi avut un laptop cu mine ieri, la agenţia de bilete CFR din Timişoara, pe cuvânt că m-aş fi aşezat la o poveste, pe blog. Că şi-aşa mă plictiseam la coadă. Şi ţţţ-iturile însoţite de oftaturile oamenilor aşa mă irită, zău! că-mi vin dracii. Tot felul de scenarii îmi zburau prin minte şi toate instigau la violenţă, drept pentru care, mai bine să nu le împărtăşim domniilor voastre. Ne ajunge un Mircea Badea pe lumea asta.
La CFR Călători, ieri era grevă. Ok. Dreptul lor. Era grevă din aia neanunţată marelui public pare-mi-se, dar cică ştiau cei de la Bucureşti de ea (că doar nu era să mă sune pe mine!). Că era legală sau nu, habar n-am. Măi, dar femeile alea au şi ele dreptul la grevă ca toţi cetăţenii ( conform articolului 43, alin.1 din Constituţie, nah! ca m-am şi informat). Că motive ar fi dacă e să mă iau numai după mirosul de mucegai care îţi strivea plămânii de la intrarea în agenţie (şi asta pentru ele ar fi cea mai mică problemă cică; pe mine m-ar părăsi organele interne după 2 zile de lucrat acolo şi s-ar dona singure). Şi cum spuneam, se lucra la un singur ghişeu. O Doamnă cu nervii de oţel zâmbea frumos fiecărui client şi îi lăsa pe toţi frustraţii să-şi verse nervii pe ea pentru toate relele din ţara asta, de la Adam şi Eva şi până la Băsescu şi Lenuţa zilelor noastre. Frustraţii care n-au lucrat în viaţa lor cu publicul şi habar n-au că după 20 ca ei, îţi vine să te arunci de pe bloc. Şi totuşi n-o faci. Ba le mai şi mulţumeşti şi le urezi o zi bună! Că se-mpiedică ei la ieşire… Universul dragă, ce să-i faci!
În faţa mea, discuţie pe ton înalt la telefon: ” Da dragă, sunt tot la agenţie…stau la coadă, ca pe vremea lu’ Ceauşescu şi astea se uită la mine în loc să mă servească. Cică sunt în grevă, auzi!”.
Auzi, cucoană! S-a inventat şi biletul electronic dacă vrei să fii “modernă”!! Intră dracu’ pe net şi cumpără-l de acolo!! /(/%¤/)O=#¤%’* (urma bancul cu raţa..)
Acri rău mai suntem noi aşa…ca neam. Şi mereu nemulţumiţi. Iar de cele mai multe ori incorecţi. Noi să avem drepturi, restul nu. Noi să fim respectaţi, restul nu. Noi să ne plângem, restul nu. Recunosc că cei din spatele ghişeului nu sunt mereu cei mai drăguţi oameni din lume (deşi de data asta chiar au fost) dar dacă tu vii şi scuipi venin, sistemul nu se va schimba. Că nu e vina marionetelor. Şi nu te mai înfoia la ele, că arăţi ca un curcan umflat în ogradă.
Mda…greu în slujba publicului. Ca şi cum ai lucra la ospiciu uneori. Dar cu nebuni care umblă liberi pe străzi.