"M-a cuprins melancolia gândindu-mă la viitor, aşa că m-am apucat să fac dulceaţă de portocale. Este uimitor cum te înveseleşti când rupi feliile de portocale sau freci podeaua." David Herbert Lawrence
Constatând evidentul
Constatând evidentul

Constatând evidentul

Am întâlnit săptămâna aceasta oameni nemulţumiţi, oameni emoţionaţi, oameni trişti, oameni speriaţi şi oameni fericiţi. Mulţi la număr, chipuri memorabile dar şi chipuri şterse, purtând pe umeri tot felul de poveşti care la o analiză mai profundă şi sinceră te fac să-ţi dai seama că suntem atât de asemănători… indiferent cât de diferiţi părem la o primă vedere. Şi pentru că părem diferiţi, pentru că nu ne cunoaştem dar pretindem că ne ştim, pentru că uneori simţim nevoia de a distrage atenţia din direcţia noastră, epatăm în descrieri rapide ale celor din jur, vociferate pe un ton ferm, atotştiutor.

Îmi “place” la nebunie că ne judecăm cu o uşurinţă demnă de invidiat. Punem etichete ca pe borcanele de gem. Din alea de le desfaci greu, că-ţi rămân urme de hârtie şi trebuie să pui borcanul sub un jet de apă caldă, ca să le poţi da jos. Ei bine, la oameni, dacă-i bagi sub un duş fierbinte, eticheta nu se duce. E nevoie de mult mai mult.

Ne place tare mult să vorbim în adjective. Cred că e o boală naţională.

2 Comments

  1. bogdan

    Alaturi de boala nationala de care vorbeai, e si boala de a iesi in evidenta. Tu spuneai ca uneori ne place sa iesim in evidenta, dar daca ne uitam atent e chiar mai mult, insa fiecare se exteriorizeza diferit. Da, iesim in evidenta si cautam acele adjective, daca s-ar putea numai care ne plac noua. Peste tot, la TV, la lucru, pe strada, in club, la sala de sport, in trafic…
    Nu toti, dar majoritatea celor ce ies in evidenta, au o infatuare ascunsa frumos. TV-ul arata asta de exemplu. Nu vreau sa condamn prea mult, caci poate e chiar normal prin natura noastra umana acest fapt. Insa cel mai frumos ar fi sa putem sa daruim bucurie si emotii placute atunci cand dorim sa ne evidentiem public: prin frumos, gust, educatie si bun simt.
    Mai sus de tot nimeni nu e perfect. Poate fi doar cu 7 ani de acasa! Prin urmare sa ne intoarcem mai toleranti si sa incercam sa zambim tuturor!

    PS: Pentru tine si celor care le place muzica italiana completez postul anterior cu 2 titluri dragute, in speranta ca puteti sa ajungeti la ele:

    Schiller – Un Solo Minuto With Odette Di Maio
    Gigi D’Alessio – Un Nuovo Bacio – Duetto con Anna Tatangelo

Leave a Reply to bogdanCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.