Spune-mi ceva despre vară.
Spune-mi ce vrei tu. Spune-mi cât de mult îți place să te trezești devreme și să ieși afară desculț, să simți pământul încă rece, iarba încă adormită. Mai târziu se va topi totul sub focul soarelui, mai puțin amintirea acestei dimineți cu aromă de cafea la ibric și bagaje aruncate lângă ușă.
……………………………….
Auzi, ce vrei să-ți aduc de la mare?
Adu’ și tu un kil’ de amintiri. De-alea vărsate, la grămadă. Să-mi bag mâinile prin ele, să le sortez pe zile, pentru a le amesteca apoi pe sentimente. Știi tu.
Nu vrei mai bine o scoică? Cere și tu ceva normal. Palpabil. Uite, îți aduc o scoică din aia de auzi marea în ea. Ce zici?
Ar fi ca atunci când te aud pe tine, dar fără să te văd. Mă bucur si atât. Dar mie îmi trebuie fericire, înțelegi? Fericire de cuprins în palme. De luat pe sus. De dus acasă. De pus pe rană. Mie îmi trebuie momente, scurte sau infinite. Poți să cuprinzi un moment frumos între două file de carte și să-mi poveștești când vii?
Bine. Îți aduc un magnet de frigider și gata.