Ah…momentele de slabiciune. O cafea, o tastatura si o usa trantita. Nici nu vrei sa stii de ce s-a trantit, dar ti-a captat atentia, oricum. Si incepi s-o speculezi, ca un tabloid colorat si enervant de malitios.
Vulnerabilitatea usii trantite si slabiciunea ta fata de transformari neasteptate sunt ca un buchet de trandafiri galbeni pe masa de lucru, carora cineva a uitat sa le curete spinii inainte. Ii doresti in vaza, sa-ti bucure ziua, dar stii ca te vei intepa inainte de a-ti satisface dorinta de frumos in viata ta.
Ceea ce ne place cel mai mult la tot ce atingem, fie si in mers, este puterea de a se transforma din ceva aparent tangibil in ceva pretentios si dificil de inteles.Cu cat ne va lasa impresia ca suntem privilegiatii unei sinceritati de care restul nu pot beneficia, cu atat jocurile vor fi constient mai usoare. E ciudat cum profitam de probleme pentru a stabili legaturi. Si totusi, o facem cu cele mai bune intentii…. cel putin pana la primul rasarit prins de mana pe aceeasi strada.