Iar noi ăştia meteo sensibili va trebui să ne obişnuim cu ideea că toamna şi-a intrat în drepturi 🙁 În fiecare an îmi propun să nu mai las vremea de afară să mă influenţeze în vreun fel şi în fiecare an îmi iese … până la prima ploaie. Şi nu-i atât ploaia cât e cerul ăla negru şi urât şi faptul că în miezul zilei trebuie să stăm cu lumina aprinsă şi şosete groase în picioare. Urât. Tare urât.
Dar n-a fost mereu aşa. Mi-aduc aminte nişte ani, trecuţi de mult, când era prilej de bucurie ca după o vară lungă şi călduroasă, să merg la cumpărături cu mama, aşa ca de 15 septembrie 😉 Când era imperios necesar să am o pereche nouă de jeans pentru începutul şcolii. Şi una de pantofi. Şi încă una… În prima zi, trebuia să arătăm cu toţii extraordinar! Că doar ne aşteptau multe ore de cafele interminabile, cu poveşti de vară, cu iubiri noi (de-o vară sau nu 🙂 ), cu planuri de bal sau noi începuturi. De fapt, asta însemna toamna pe-atunci.. că o luam de la capăt, cu promisiunea că anul acela va fi grozav.
Acum nu mai am cum s-o percep ca pe un nou început, s-au cam schimbat reperele în timp. Tot ce pot să fac e să-i găsesc şi ei bucuriile aferente, să profit de ele şi să înţeleg odată că sufletul meu nu e un anotimp. Şi nici nu depinde de unul.
Îmi propun să fie o toamnă frumoasă. Arămie! Cu frunze colorate şi un soare călduţ. Şi dacă o să plouă, nu-i nimic, o să creştem mai mari şi frumoşi. 🙂
P. S. (are legătură doar dacă te uiţi în vitrine la colecţia de toamnă) Regula “fără maro” după ora 6 seara, o ştiaţi? (eu nu). Ştiam eu că nu trebuie să citesc Codul…(!”#¤%&=*?? – error in logic)