Când ştii că-i aproape… simţi că eşti sfârşit.
Că dacă mai munceşti o zi în plus îţi explodează capul.
Că te-a epuizat anul de muncă ce a trecut de la ultima vacanţă adevărată.
‘Sfârşeala’ asta ‘before vacation’ se mută prin calendar după planificările tale şi se instalează exact acolo unde pui tu bifa. 🙂 Psihologic, uşor de înţeles.
De fapt, ai mai putea. Dar blochezi orice forţă interioară ţi-a mai rămas şi te declari înfrânt.
Pe modelul “nu mai pot, am nevoie de vacanţă”, vă salut cu drag.
P.S. Poate revin cu vreun gând sau vreo trăire. Soarele are un impact benefic asupra inspiraţiei mele fugite de acasă 🙂 Mă duc să anunţ pinguinul că dispar din raza lui vizuală!