În majoritatea ţărilor vest europene, ziua de 1 Mai este zi liberă. Ideal ar fi ca, dacă prin eroarea absurdului , ziua de 1 Mai pică în week-end, să avem totuşi o zi liberă în cinstea celei menţionate anterior. Şi acum că tot poporul a jubilat şi statul s-a umplut de râs pe piept… să trecem peste.
Aud la televizor zilele trecute o duduie (care se recomanda drept manager de hotel pe litoral) care dădea interviu…”De 1 Mai, gradul de ocupare în hotelul nostru este de 100% “. Ok. Altă zi, acelaşi lobby pentru ziua de 1 Mai… “Toate camerele sunt rezervate”… “Nu mai avem nicio cameră disponibilă pentru minivacanţa de 1 Mai”…bla bla bla etc. Reportaje peste reportaje, la malul mării, în hoteluri, pe hoteluri, sub hoteluri!!! Vă daţi seama, dacă aveam deschidere la mai multe mări, ce ridicam în perioada asta PIB-ul ţării? Înflorea ca laleaua în zi de Paşte…
Asta cu “minivacanţa” oricum e bestială! Nici măcar nu-i vacanţă. E atât de mică această nonvacanţă încât trebuie să-i dai vitamine să se dezvolte un pic. Trebuie s-o-ndopi cu încă vreo 2 zile de concediu ca să-ţi intre drumul lung până pe litoral. Dar poate tu n-ai chef să mergi la mare… căci oricum apa e rece ca dracu’ şi stai şi te uiţi lung la ea. Iar ţie îţi place să înnoţi. Aşa că aştepţi mai bine un concediu sănătos cu soare fierbinte în plin sezon. Însă atunci TREBUIE, dar repet, TREBUIE să faci ceva de 1 Mai (ton ironic subtil!)! Şi dacă nu vrei s-o vezi pe Udrea fericită dând interviuri în tălpile goale, că te doare-n cot de ea, alegi varianta 2: la grătar.
Micul şi berea împlinesc 120 de ani când se pupă. Şi ce bine se pupăăă! Dai şi cu populară, o horă rapidă născută din prea multe beri pe stomacul gol, pătura întinsă pe iarba verde (verde era înainte să ne instalăm noi grătarul), un fotbal/volei/tenis (sau orice alt joc ce implică o minge nărăvaşă care ajunge mereu la vecinul pe pătură şi-i dărâmă micul tocmai când să-l bage în gură) şi… cam atât. După ce ne perpelim bine la soare, strângem grătarul şi gunoiul (asta cu gunoiul chiar nu-i o glumă; UNII mai avem şi bun-simţ) şi plecăm fiecare la casa noastră. Şi de noi o să zică ăştia la televizor. 😀 Săracii reporteri… oare ei nu fac nimic de 1 Mai? Ce bine de ei. Măcar n-o să audă luni la birou vocile mirate ale colegilor…” Şi cum, n-ai fost niciunde de 1 Mai?” . “Da’ ce, trebuiaaaa?”
Aş petrece 1 Mai la mine în curte, în chaiselongue-ul meu de sub bolta mea de viţă de vie, cu grătarul meu aşezat în grădina mea. Dar nu le mai am.